Metoda de decorare prin intarsie era cunoscuta inca de pe vremea egiptenilor. In mormantul lui Tutankhamon s-au gasit piese de mobilier decorate, in marea lor majoritate, cu intarsie de pietre pretioase, aur, fildes etc.
In Orient – Persia, India, China, Japonia – erau create diverse tipuri de piese, de la paviment parchetat cu lemn, pana la piese de mobilier, casete, relicvare, piese folosite în ceremoniile religioase etc. In Roma antica se folosea o mare varietate de esente de lemn, in special lemnexotic importat, taiat sub forma de furnir. Pliniu aminteste de piese de mobilier din lemn comun, decorate cu "o coaja de lemn scump".
De-a lungul timpului, in Egipt, Roma, Persia, Japonia secolului VIII, Italia si Germania secolului XVI, au fost create numeroase piese decorate prin intarsie si marchetarie. La Florenta, in 1478, existau 84 de ateliere de “intarsiatori” si alti decoratori de mobilier de lemn. Giorgio Vasari se referea la perspectivele construirii desenului pentru intarsie, avand cel mai vechi subiect, Catedrala din Siena (1503) si usile “Camerelor lui Raphael” de la Vatican.
In Germania secolului XVI, in atelierele de la Ausburg, mobilierul era decorat cu ornamente si imagini.
In secolul XVI apare si în Anglia marchetaria cu furnir colorat, utilizandu-se o paleta restransa de esente deschise si inchise la culoare, in principal verde si rosu.
In 1640, Antwerpen - Belgia, devine faimos datorita cabinetelor furniruite si decorate cu baga si abanos. Marchetaria era folosita foarte mult si de mesterii olandezi. Pentru sfarsitul secolului XVI sunt cunoscute cabinetele executate in atelierele din Amsterdam, unde se produceau cele mai spectaculoase exemple de marchetarie cu ornamente florale cu furnir din lemn de trandafir si abanos. In secolul XVIII, in Franta, apare decorarea cu motive geometrice, numita parchetarie. Un alt tip de desen este arabescul, inspirat din modelele islamice, utilizand doar doua tipuri de lemn, unul pentru desen, si celalalt pentru fundal.
Procesul de marchetarie si intarsiere era scump si necesita timp pentru cunoastere si invatarea tehnicilor. Diverse tipuri de esente de lemn exotic erau importate, apoi taiate sub forma de furnir de diferite grosimi, in functie de perioada, apoi asamblate pe suportul de lemn cu clei de origine animală, si, in final slefuite si finisate cu shellac sau ceara.
Un pas important in prelucrarea materialelor care compun marchetaria (taierea furnirului pe desen) l-a constituit descoperirea traforajului, la mijlocul secolului XVI (inainte de aceasta data erau taiate cu dalta). La mijlocul secolului XIX a inceput utilizarea traforajului mecanic, care permitea
acoperirea unor suprafete mai mari cu furnir.
La sfarÅŸitul secolului XIX, traforajul a devenit o extrem de populara si accesibila forma de decorare a mobilierului.
